Esti imbracat cu o voce transparenta , plina de iluzie
De parca lumea ta e muta , intr-o completa confuzie
Esti privit de ganduri ce te aplauda
Si mii de cuvinte ce te lauda
Mintea mi-e captiva intre gratii de clestar
Ma sedez cu imagini care intr-un final dispar
Funerare raspandesc , plin de negru excesiv
Si risipesc rafale de un suflet expresiv
Sub arcada zac priviri insetate de magie
Domol , asa dispare tot ce-mi place mie
Inima mi-e seaca de la atata dor si poate
Singura speranta e sa ma tarasc pe coate 
O pelicula imaginara se scalda printre ganduri seci
Parca as simti pe cord picaturile de ploaie reci
Simplu gand ce te macina e sa te apleci
Atunci e si momentul sa te ineci
Priviri carbonizate si guri inclestate
Vorbe mute , si totusi pline de pacate
Vocea-ti murmura precum bate vantul
Imi astept momentul pana o sa mi vina randul