Știai ca și tăcerea e un destin , ma jur
De când am început sa tac, am început sa îndur
De când ma uit în sanctuarul asta de bipezi
Parca te gonesc din realitate ca sa-i crezi
Nemuritor la gânduri dar muritor de foame .
Unii își cauta soiul, alții se trag de coarne
Unii stagnati intr o lume rece , într un praf de stele
Unii doboară sute, alții gândesc la ele.
Unii se aștern pe pat , cu perna moale.
Alți se aștern pe lemn ,ca i viata tare.
Eu am ales sa ma aștern pe vise
Și sa mi asum aceste rânduri scrise.
Am ales sa nu mi aleg palatul
Asa cum am ales sa nu mi aplec nici capul
