Hei suflete, eu sunt inca aici printe vietati , oameni, fara scrupule
Spune-mi ca tu o duci mai bine,spune-mi suflete
Tu ne astepti pe noi? Cei care te iubim la infinit
Ca eu nu mai am rabdare, parca nu mai am timp
Mi e dor de tine , mi e dor sa povestim
Nu vreau sa mi imaginez ca la tine o sa vin
Si am sa vorbesc singura,langa un cer senin
Tu o sa mi raspunzi in vis , vreau sa fii aici , mi e dor
Stiu ca ai bratele deschise catre mine pana am sa mor
Ai plecat devreme,voiam sa te vad realizat
Voiam sa te vad fericit , asa cum ai plecat
Mai sunt cateva luni, se face aproape un an
De cand ai lasat atatea lacrimi,ce ar umple un ocean
Mi e dor sa ti spun ce ma apasa,tu sa mi spui la fel
Mi e dor sa te tin in brate, mi e dor de ieri
N am stiut vreodata ca am sa ti plang in larcrimi si urlete
Si uite acum,cine te iubeste suflete…
Nu vreau sa te vizitez cand tu doar zambesti de sus si nu spui nimic
Vreau sa mi fii aproape cum ai fost acum ceva timp
Mi e dor de tine Stelus,mi-e super dor ,sper sa ti fie bine
Tot sufletul meu va plange dupa tine
Atat iti spun, ai grija de mine,de tine, chiar daca mi e dor si doare
Iti promit ca intr-o zii te voi strange in brate tare,tare
Atat timp cat a trecut, sa stii ca nu va doare, clipele vor fi de nepretuit,si acolo sus,vom povestii la infinit.
Mi-as dorii sa ne auzi gandurile,cum urla dupa tine,tot ce ai lasat in urma
Dar tu stii ca intr-un final,ca sufletele bune se aduna.
O sa continui cu fiori , durere si dor..
Sa te simt sub coaste , atunci cand adorm.
Imi aștern perna, amintindu.mi de urmele palide
Dansand cu umbrele printre stele, fortez timpanele
Canta.mi in destin, aud liniștea, urla din surdina
Daca as stii ca e tot ce vreau, as lasa.o sa mai vina
Mi.e rece , in sufletul polar, tin o piatra seaca
Care mi'apasa cordul cu putere si n.ar vrea ca sa mă treaca
Da.mi caldura , lumina sfântă, sunt un mic suflet pierdut
Da.mi ura sa.ti o transform într-un urlet de'demult.
Alunga.mi urletele, fa.mi sa mi surada inima.
Ar vrea si ea putin de soare, la rand ea sare prima.
Fa.ma sa uit ca zilele ploioase sunt aproape, da.mi cuget
Mi.e dor de un zâmbet cald , ca de îngerul pe suflet
Canta.mi in vioara tot ce sufletul ti.a spus
Eu o sa ti cant in șoapte tot ce inima mi.a supus
Universul înstelat , e insetat de soare
Precum stelele strălucesc, asa am nevoie de culoare
Ma îmbrac intr.o mantie absurda, cenusa parca zbiara
Si parca totu.i negru' afara cand sufletul mi.e fiară
Esti imbracat cu o voce transparenta , plina de iluzie
De parca lumea ta e muta , intr-o completa confuzie
Esti privit de ganduri ce te aplauda
Si mii de cuvinte ce te lauda
Mintea mi-e captiva intre gratii de clestar
Ma sedez cu imagini care intr-un final dispar
Funerare raspandesc , plin de negru excesiv
Si risipesc rafale de un suflet expresiv
Sub arcada zac priviri insetate de magie
Domol , asa dispare tot ce-mi place mie
Inima mi-e seaca de la atata dor si poate
Singura speranta e sa ma tarasc pe coate
O pelicula imaginara se scalda printre ganduri seci
Parca as simti pe cord picaturile de ploaie reci
Simplu gand ce te macina e sa te apleci
Atunci e si momentul sa te ineci
Priviri carbonizate si guri inclestate
Vorbe mute , si totusi pline de pacate
Vocea-ti murmura precum bate vantul
Imi astept momentul pana o sa mi vina randul