Mascheaza-mi teritoriul de parca ar fi imens. 
Uitata-te in ce drum pasesc,sunt pe contrasens,nu vezi?.
Eu nu stiu sa merg intr-un drum drept,fara gropi si pe direct.
Am poteca,cu daramutri,dar pasesc mai lent,
Ca de cat sa pasesc rapid,sa stric tot ce am cladit.
Mai bine merg usor,cu capu sus,de la apus la asfintit.
Nu-i usor,vezi tu,alti vor sa mi fure si ultimu metru
Pentru care am cladit un suflet de ostas.
Poate un capion, de la zeu la borfas.
Nu-s vreun ucigas, dar am suflet de soldat.
Intr-un chip maniac, imi desfac amabalajul doar cand tac,
Si nu fac pac-pac,cand lumea ma ataca, tac si o las sa taca.
Sa treaca , numai vreau agonie,e cat marea artica.
Vezi,am atata rau,d-aia toti ma cred antipatica.
Mai am un cantec care-l cant cand sunt in pantec
De parinti,surori si frati,familie prieteni,adevarati.
Insa nu spun ganduri devenit mutanti.
De la un microb genetic,toata lumea se bate-n piept.
De parca tot ce copiaza ei ar fi totusi corect
De la haine la capitalism,minte,mintind,si exorcism.
Toate astea voila' te va duce in paradis.
Inima vede ,chiar daca ar pare un vis.
Am atatea versuri de tatuat ,le simt din plamani in iris.
Parca as fi intr-o viziunea care mi fute linistea.
In loc sa ma asculte imi strica privelistea.
Si ca sa vezi,mai pe un mod indirect mai vorbesc putin,
Tu chiar crezi ca ma ascund dupa cuvinte intr-un mod subtil?
Nu sunt lasa,daca as pare nu le-as mai scrie inca o scrisoare.